Doar e vară

M-am dus departe

Mergând fără oprire

Am ajuns la tine

Dacă ai știi cât te-am căutat

Neîncetat, neîncetat

Iubire, minune,

Minune, iubire,

Lună plină, lună rotundă

Cât îmi ești de dragă

Pot să mă învârt , să dansez – în sfârșit

Doar e vară, rochia mi-e lungă și largă

Doar e vară, luna e plină

Nimic nu e imposibil

Doar e vară

Poți să mă învârți, să mă prinzi de mijloc

Doar e vară și simt că iau foc

Nu pot să uit

Nimic nu e

Mai frumos

Decât

Privirea ta

Care caută

În ochii mei

Ceva

/

Nimic nu e

Mai frumos

Decât

Privirea ta

Care vede

În ochii mei

Ceva

/

Nimic nu e

Mai frumos

Decât

Privirea ta

Care atinge

În ochii mei

Ceva

/

Mă pătrunzi cu ochii tăi

Îmi râzi

Nu am niciun secret față de tine

Sunt goală. Atât de plină.

/

Râd ochii mei

De fiecare dată

Cu ochii tăi.

/

Nu pot să uit

Mi se păreau albaștrii precum marea

Ochii tăi căprui

Privindu-mă.

Undeva

Undeva unde nu m-aș fi gândit că voi ajunge vreodată atunci când eram mică. Undeva, atât de departe, unde nu contează (Că s-a scumpit curentul și gazul, ai spune tu) (Pentru că-n majoritatea caselor nu mai stă nimeni, aș spune eu) Undeva, sub o fereastră, lângă o sobă în care încă mai ard lemne mici, […]

Gândurile unui pește

Se nasc delfini Din pântece de mame bucuroase Eu plutesc, mă duc curenții către coastă și mă gândesc Oamenii zic că delfinii sunt inteligenți, Că sunt simpatici. Ne vânează-n grup, râd, sar și ne-nghit din zbor Frumoși delfini, zic oamenii, Simpatici. Nebunaticii fac cercuri prin apă ca să ne-nghesuie de Parcă se joacă niște copii […]

O plimbare

Mă plimbam și mă gândeam la basmele pe care le citeam când eram mică. Îmi zbura mintea, mi se ducea pe cărările pădurilor fermecate. Călărea împreună cu prinții, caii magici. Iubeam ploaia, o visam mereu când eram mică. În basme plouă? Am intrat într-un castel iar vântul bătea prin coridoarele ascunse. Nu am îndrăznit să bat la ușa prințesei și m-am uitat pe ascuns, prin gaura cheii. Doica îi pieptăna părul lung și galben. La urechi îi punea flori proaspete, parfumate. M-am speriat auzind gărzile și am fugit repede să mă ascund în turn. M-am uitat la ploaie. Am scos mâna pe fereastră și am simțit apa, caldă; era vrăjită. În depărtare se vedeau păsările, dansând în mijlocul cerului. Am întins mâinile și aproape că le prindeam. M-am dus la ele, să joc și eu. Eram udă și dansam cu păsările. Când am obosit m-au purtat toate, cu grijă, pe o pajiște verde, perfectă. Am adormit cu speranța că mă va săruta un prinț, nu picăturile de ploaie. Picăturile de ploaie erau dulci. M-am ridicat ușor. Eram în fața unei căsuțe albe. M-am apropiat de o fereastră și m-am uitat curioasă. Se auzea un pian, o muzică aproape divină, aproape de mine. Am ascultat-o până când mi s-au uscat hainele și pielea. Apoi am pornit iar la drum. Am ales o potecă frumoasă și, cu vântul care adia, nu mă simțeam singură. Aveam brațele pline cu frunze colorate. Când s-a întunecat am găsit lumânări pe marginea drumului și le-am luat cu mine. Le-am aprins ca să văd prin ceața groasă care se lăsase o dată cu noaptea. Am mers până ce am dat peste o poiană. Din mijlocul ei, un cerb uriaș mă privea întrebător. S-a uitat în ochii mei, da, și am putut să văd că lăcrima. M-am apropiat și l-am mângâiat încetișor. S-a așezat pe iarba moale. L-am înconjurat cu lumânări și m-am învârtit și i-am cântat în timp ce el dormea. Florile se desprindeau din pământ și pluteau prin aer, luminând și ele. Când s-a făcut ziuă și a început să plouă, eu m-am dus în pădure, fără să-mi mai pese de somnul cerbului.

În natură

Poate că într-o zi te voi iubi Iar cerul se va face roșu de invidie Poate că într-o zi te voi atinge Iar vântul va vui de gelozie Poate că-ntr-un anotimp neinventat Ne vom privi în ochi și vom grăi: – Cât de albastru este cerul și – Ce plăcut adie vântul

Joaca

Mă plimbam prin ceață și mi se părea o joacă. Nu știam unde e stânga sau dreapta. Unde e cerul? Dacă și-a schimbat locul și nu mai e deasupra capului meu? Nu știam dacă am să mă mai întorc vreodată. Dacă am să mă pierd în ceață, consumată de ea? Însă, cum era o joacă, […]

Încep să uit

Îți mai amintești când ți-am promis că îți voi scrie poezii? (ca să știi că mă gândesc la tine). Că am să zâmbesc, că am să râd, că nu am să mai plâng? Îți mai amintești când norii aveau atâtea forme haioase și vântul era dulce și-i purta încet, departe? Îți mai amintești foșnetul frunzelor […]

O zi minunată

Astăzi, mi-am spus, e o zi minunată. Soarele e fix, în mijlocul cerului. Cerul mai senin de atât, nu există. Eu am în piept ceva, cred că îi spune aer sau oxigen. Sunt atât de emoționată. Îmi găsesc cu greu cuvintele. Aerul e aspru, parcă mă zgârie pe gât, în drumul său spre torace. Mă […]

M-am întors în mine

M-am întors în mine, din vacanță. M-am întors în mine Și mi se pare că e atât de bine M-am întors din mine, către mine, în mine În căutarea mea, în celula mea, în spațiul meu În umbra mea, în partea stângă, în partea dreptă. M-am întors în mine ca să ascult avionele Și trenurile […]

Șacoșa

Am pus mâna pe șacoșa de pânză. Mi se părea așa fină. Am zăbovit două clipe în plus. Casiera se uita deja urât la mine. Am deschis repede șacoșa și am trântit toate produsele în ea. Sunetul sticlei care lovește metalul m-a trezit din moleșeala mea. M-am uitat pe geam. M-am gândit că lumina de […]

Ciocolată – gaură neagră

Priveam cum se topește ciocolata în laptele fierbinte. Îmi ploua în gură de la atâta poftă. Abia așteptam să-mi lipesc buzele de marginea cănii și să sorb din lichidul dulce. Să simt cum îmi ajunge zahărul prin toate cotloanele corpului și cum deschide ferestrele ca să intre lumina și să mă simt bine, plutind în […]