Revedere în decembrie

părul îi acoperă ochii

iar vântul îi înalță visele

devenite zmee

începe să alerge

către mare

câte valuri,

câte doruri.

rochia

i se lipește de pulpe

și râde

în timp ce se învârte

caută brațe

caută sfori

se oprește.

se așează

pe nisipul

ud și rece

iar vântul bate din ce în ce mai tare

visele-i sunt purtate departe

sforile îi scapă printre degete

se ridică, fuge, se oprește, sare, cade, mare, valuri, vântul

luna, umbra, valul, valul, marea…