Îți las cuvinte
Ca să-ți fie
și pentru mâine
iubire, ce te faci fără mine?
Tăieturi
(te) Iubesc la nesfârșit
Mă învârt precum un disc
Mă transform în lama unui cuțit
de pâine e trupul tău
Te tai, mă tai, ne tăiem.
Francesco
M-am îndrăgostit. Sau cel puțin așa mi se pare. Cine își mai amintește cum e să iubești? Soția mea a murit când avea 42 de ani. Cancer la sâni. Când a venit acasă, cu sânii tăiați, plată precum o scândură, firavă ca o salcie, am știut că ce a fost s-a terminat. Mă uitam la […]
Impresie sau Cum a fost la azilul de bătrâni
A fost nimic. Prea mult în puțin. Guri rele și mâini care se ridicau spre mine. Veneau să mă prindă. Gurile să mă facă să tac. Mâinile să-mi spună ce să fac. Atât.
Cu marea. De gât.
Pentru toți cei care au visat libertatea în Marea Mediterană.
O zi. În august.
Se adună oamenii
precum furnicile
ca să înțeleagă
ideile simple.
II.
Mergeam să ne jucăm. Spunea cineva.
O femeia avea o burtă mare.
O purta cu mândrie.
Muzicienii creând muzica. Sunete aleatorii. Sunete care se caută. Sunete ca să devină muzică. Prin aer, printre copacii din Montepiano.
Lacul așteaptă în depărtare să umple gaura din mijlocul comunei.
Fugim ținându-ne de mână. Muzica e mai calmă.
III.
Era un domn care avea o voce frumoasă. Fără niciun Dumnezeu.
Și-mi zicea: în fiecare dimineață mă trezesc și mă uit la mine. Ziua stau cu mine. Seara merg la culcare cu mine. Locuiesc în mine.
Iar au înnebunit sunetele. S-au pierdut unele de altele. Fetița vrea să picteze în continuare.
Oamenii-ca furnicile-așteaptă să înțeleagă.
Trup care simte
Pielea e cuminte în seara asta.
Nu te caută.
Publicul râde sub cerul înstelat.
Se termină încă o dată vara.
La știri vorbesc doar despre luna albastră.
Eu mă pregătesc să merg acasă.
Carla
Ochii tăi strălucitori
Buzele subțiri, mereu rujate
Obrajii roz, părul scurt
Mărgele şi cercei cum nu s-au mai văzut
Până la Florența era vestită frumusețea ta
În toată valea te ştiam
O regină colorată
Cu zâmbete şi râsete
O copilă mare, deschideai sertarele de la dulapuri
ca să ne arăți comorile tale.
Pentru Carla care a trăit și a făcut ce și cum a vrut!
În octombrie m-am îndrăgostit de cele mai multe ori
În octombrie, sunt cele mai frumoase
poeziile de dragoste.
În octombrie, se joacă cel mai frumos
ziua cu noaptea.
Vin dorurile, cu frământările, în octombrie
Iar frunzele se lipesc de pământ
Ca să nu-i fie frig.
Tatăl meu se pregătea să moară
Ieșea un lichid negru din tatăl meu. Se pregătea să moară. Am înțeles, apoi. Avea privirea fixă și se calmase. Mai devreme se zbătea, nu vroia masca cu oxigen. Ne-am așezat în genunchi, lângă patul lui, eu și sora mea. Am început să plângem fără să facem zgomot. Tatăl meu a fost copilul cuiva. A […]
Iubirea (simplu)
Iubirea nu se caută. Iubirea nu se găsește întâmplător (chiar dacă uneori pare că e așa) Iubirea foșnește-n frunze Iubirea se plimbă printre crengile copacilor atunci când bate vântul se-nalță precum un zmeu. Iubirea există. Iubirea e fantastică la răsărit. Iubirea, clar, nu e o minciună (chiar dacă uneori pare o invenție) Iubirea care stă […]
Poetul văzut de mine
Stau închis în camera mea
Scriu poezii despre tine și
Nimic nu mai e cum era când eram doar noi doi
Azi visez la o nouă iubire
La un nou început
Imposibil
Imposibil de crezut
Însă, eu am rămas cu poeziile de iubire
Tu cu lumea întreagă, ești o nouă zeiță
Eu am rămas închis într-o cameră (goală)
Tu în lumea întreagă, ești liberă să fii iubită
Eu am rămas pe loc
Gen(i)ul fără noroc
Eu scriu poezii (doar)
Cu gândul departe (la tine).
Poetul văzut de mine:
- Poetul căutând iubirea
- Poetul visând iubire
- Poetul iubind
August (gândurile mele valuri)
Îmi stă pe buze cuvântul: toamnă Îmi stă în inimă o speranță La fiecare sfârșit de vară. Nu spun nimănui Despre ochii tăi căprui. E o câmpie întinsă în fața mea Adie vântul iar eu aștept Să se întâmple ceva În august, când se amestecă Iubirile, amintirile, dorurile, mirosurile, gândurile, zilele cu nopțile. (nu dorm) […]
Pur și simplu
Nu m-a ascultat nimeni când eram mică.
Treptat am încetat să vorbesc. Mi s-a deformat gura.
Mâinile mele, nici ele, nu au mai scris nimic.
Am încetat să cred.
Am uitat să fiu.
Cine sunt azi, dacă nu eu? Nu mă mai caut. Exist. Pur și simplu.
Alfredo
Alfredo nu știe cine-l strigă.
Alfredo, și e ca mergând pe-o gheață fină.
Alfredo, boom!
A explodat gheața iar Alfredo se trezește într-o încăpere rece.
Alfredo are o cocoașă mare, cât o casă. Stă singur la masă.
Așteaptă să mănânce. Pare un cocostârc; are un gât strâmb.
E seară. Se uită în oglindă și nu înțelege cine îl privește.
E gol și e frig.
Alfredo a fost cândva. Alfredo e azi, altcineva.
În mine arde un foc
În mine arde un foc,
Am înțeles.
Să-l las să ardă,
să se stingă?
Să-l ațât. Să ardă și mai mult?
În mine arde un foc.
Demult. Pentru cât timp?
Cine l-a pus acolo și cu ce scop?
În mine arde un foc.
Le-aș spune tuturor,
de nu mi-ar fi așa de frică.
Cu gândul la mine
Am scris o poezie
cu gândul la tine.
Cândva.
Într-un caiet.
Azi am găsit-o.
Am rupt foaia. Bucăți. Cu gândul la tine.
E vară, e cald şi e frumos
Când vine seara se răcoreşte vara. Stăm la o masă bem şi mâncăm ni se umplu burțile. Cu piele încălzite transpirăm împreună Ne atingem cu mâinile lipicioase şi ne ştergem cu şervețele albe, sosurile care ni se scurg din hamburger în colțurile gurii, pe bărbie. E vară, e cald şi e frumos.
Așternuturile pătate
Erau multe și stăteau înghesuite în mijlocul coridorului slab luminat. Grămada creștea de fiecare dată când mă uitam la ea. Mirosul puternic venea spre mine. Rugină, pește, vin acrit. Așternuturile pătate țipau să fie spălate.
Așteptând
M-am născut. Întâmplător.
Eram mulți și era gălăgie.
M-am născut. Dintr-o greșeală.
Eram singură și simplă.
M-am născut. Ca o glumă.
Eram undeva și vroiam. Să vină noaptea, să fie iar dimineață, să iau micul-dejun, prânzul și cina. Să mă bage în pat asistentele cu uniforme albe și măști la gură, holbându-se la mine cu ochii lor mari, luminând ca niște stele.
M-am născut în așternuturi umede, așteptând să mor într-un pat curat.
Îi dai bună dimineața!
Ca să vindeci o rană Te așezi pe rând, Pe câte o parte. Ca să vindeci o rană Stai singur Într-o cameră. Ca să vindeci o rană Trebuie să o găsești Să știi unde e. Să-i vorbești, să-i zâmbești. Ca să vindeci o rană Trebuie să rupi bucăți din cer Și să le pui la […]
Corina-Ruxandra Șteflea 