Alfredo

Alfredo nu știe cine-l strigă.

Alfredo, și e ca mergând pe-o gheață fină.

Alfredo, boom!

A explodat gheața iar Alfredo se trezește într-o încăpere rece.

Alfredo are o cocoașă mare, cât o casă. Stă singur la masă.

Așteaptă să mănânce. Pare un cocostârc; are un gât strâmb.

E seară. Se uită în oglindă și nu înțelege cine îl privește.

E gol și e frig.

Alfredo a fost cândva. Alfredo e azi, altcineva.